#6: Munca, o senzație de normalitate în război
Avem deficit de forță de muncă și 80.000 de refugiați ucraineni dornici să se angajeze în România. Iată cum arată piața muncii care și-a pus toate rotițele în mișcare să-i primească.
Citești Work in progress, un newsletter DoR despre cum muncim azi, după o pandemie ongoing care ne-a zguduit prioritățile. Poți vedea toate edițiile aici, unde te poți și abona.
Cum îți ajuți angajații în război?
Acum aproape o lună, jobul Nataliei Bohdan s-a schimbat brusc. De la modificări de nume și date la adăugat bagaje și clarificat informații despre zbor pentru clienții Vola, 8 ore pe zi, în limba română, a trecut la căutat cazări, bilete, vizitat ambasade și organizat autocare spre Polonia și câte 12 ore pe zi, în rusă și ucraineană.
Alături de încă șapte colegi, a răspuns constant la mailuri și telefoane, uneori și la cinci dimineața. Îi contactau în principal români care găzduiau refugiați pentru câteva zile, până găseau bilet spre Polonia, Spania, Franța sau Germania – țările în care aveau rude –, dar și voluntari din Gara de Nord, unde ajungeau zi de zi sute de ucraineni în tranzit, sau chiar ucraineni ajunși în România.
Totul a pornit din dorința de a-și ajuta propriii colegi, aproximativ 30, care rezolvau cerințele clienților Vola din Ucraina. Deși i-au întrebat încă de la final de ianuarie dacă vor și au nevoie de ajutor să plece din țară înainte să devină rău, majoritatea n-au vrut să-și lase soții, frații, tații.
Colegii din România și Polonia le-au preluat task-urile, dar tot i-au mai văzut logați în sistem. „Probabil ca să-și ia gândul”, spune Claudia Tocilă, marketing manager la Vola. „Când un coleg a reînceput să trimită niște rapoarte de vânzări într-o seară la 9, deși nu i-a cerut nimeni, ne-am înduioșat, ne-am bucurat că a intrat într-o activitate mai… normală.”
După un weekend în care au sunat continuu telefoanele la call centerul Vola, au rămas doar cu adresa de mail. „Vorbeam 2 minute cel mult și în timpul ăsta sunau și 40 de persoane, nici nu aveai timp să cauți ce cereau oamenii”, spune Natalia, un stâlp al inițiativei „Ajutor pentru Ucraina”, pentru că vorbește limba.
Asta a ajutat-o să se prindă rapid de nevoile pe care unii refugiați nu le-ar fi verbalizat altfel, cum ar fi o vizită ad-hoc la stomatolog sau spaima de a ți se oferi atâta ajutor gratuit. „Mulți oameni preferă să stea în gări să aștepte plecarea decât să meargă la oameni străini acasă”, spune Natalia. „În Belarus, Ucraina, Rusia nu se oferă nimic pe gratis. Sunt șocați că aici toată lumea vrea să-i ajute pe degeaba.”
Natalia lucrează de cinci luni la Vola și locuiește de opt ani în România, unde a venit la facultate pentru că în Ucraina începuse războiul (când rușii au anexat Crimeea). E din Orlivka, un sat apropiat de granița din Isaccea, unde a rămas toată familia, inclusiv fratele ei, care a vrut să plece, dar până a cântărit lucrurile, s-a dat legea marțială. „Spun că sunt prea aproape de granița cu România ca să îi bombardeze cineva acolo”, povestește Natalia despre părinți, pe care speră să-i vadă de Paște.
După două săptămâni și jumătate, Natalia și colegii ei au revenit și la jobul lor obișnuit, pentru că solicitările directe s-au mai subțiat – semn că structurile statului s-au organizat mai bine și răspund, alături de ONG-uri, nevoilor refugiaților.
Între timp, doar două colege le-au cerut ajutorul să plece din Ucraina – în Polonia și România, de unde pot lucra de la distanță dacă vor, cum făceau și înainte. „Ai de ales între părinții în vârstă și viitorul copiilor”, le-a spus una dintre ele într-un call cu toată echipa. Le-a fost și mai clar atunci că fiecare are ritmul său, că alegerile sunt groaznic de grele și că ei vor fi acolo, cu transport și cazare, oricând vor vrea să apeleze la ele.
*
Ca Vola, care s-a parteneriat cu Asociația The Social Incubator ca să strângă și donații și să continue să ajute (poți dona aici), sunt și multe alte companii care s-au zbătut să-și aducă colegii în țară, să-i cazeze și să-i ajute pe cei rămași în Ucraina. Printre ele, Lugera & Makler Romania, o companie de recrutare cu două filiale în Ucraina și cinci în Rusia, care și-au relocat colegele, 35 cu tot cu copii, din Ucraina la București, unde le-au amenajat birouri și un loc de activități pentru cei mici.
În paralel, încarcă autocare cu pături, lanterne, medicamente, conserve, scutece sau baterii pentru Izmail și Odesa, orașe apropiate de granița de la Isaccea, unde oamenii au rămas fără provizii. „Mobilizarea a fost extraordinară, nici n-a fost nevoie să ne stabilim un flow, colegii s-au organizat și au zis cum avem o pauză, suntem jos la sortare”, spune spune Chief Care Officer Cristina Săvuică despre colegii ei, care au sortat zile întregi donații aduse de voluntari, inclusiv vârstnici fericiți să contribuie cu câte un fular și două conserve.
Cine angajează ucraineni?
Încă din a doua zi de război, Lugera & Makler Romania a primit peste 3.000 de oferte de job pentru ucraineni de la clienții lor. Apoi au tot apărut platforme și grupuri dedicate: Jobs4Ukr e poate cea mai populară, cu joburi de la peste 700 de angajatori din toate domeniile, unde 1.000 de ucraineni și-au făcut cont, Hire For Ukraine sau Pratsya, disponibilă în cinci limbi.
În plus, platformele autohtone consacrate ca BestJobs, eJobs sau OLX au introdus etichete speciale, Facebook s-a umplut de grupuri dedicate, precum Hire a Refugee sau HR România for Ukraine, unde se postează zilnic cereri și oferte, iar unele industrii s-au reunit să ajute cu joburi: breasla arhitecților și designerilor de interior, comunitatea publicitarilor din Europa și chiar comunitatea de digital marketing din Ucraina, care caută joburi remote.
O inițiativă diferită e Ukrainians in Iași, o platformă locală creată de câțiva prieteni antreprenori care au vrut să facă din Iași o opțiune reală pentru cât mai mulți ucraineni – nu doar temporar. Au contactat companii care spuneau că oferă mese calde sau cafele gratuite refugiaților, le-au urcat ofertele verificate pe site și au făcut la fel cu firmele care ofereau joburi – peste 60 de angajatori (IT, horeca, servicii de curățenie, service-uri auto) oferă peste 100 de locuri de muncă și aproximativ 30 de beneficii pentru cetățenii ucraineni și numerele cresc zilnic.
Uite cum funcționează acum: Ucrainenii își fac cont pe platformă și aplică la job, apoi voluntarii vorbitori de ucraineană și rusă îi sună ca să afle mai multe despre experiența lor, nivelul de cunoaștere a limbii engleze sau cerințe legate de program, apoi anunță angajatorul dacă au găsit pe cineva potrivit și le fac legătura. E un proces de screening și match-making în constantă îmbunătățire.
Așa au reușit să conecteze deja opt oameni cu angajatori din horeca, digital marketing și wellness. Primul a fost Artem. Are 24 de ani, e internet marketing specialist, iar de o săptămână face online ads pentru un service auto din Iași. A ajuns în România cu familia chiar în ziua în care a izbucnit războiul și au decis să rămână, temporar, pentru că e mai ușor să ajungă acasă în Odesa din Iași decât din Germania sau Polonia. A contat și că au fost ajutați cu 10 mâini de românii pe care i-au întâlnit și s-au simțit în siguranță. Ca să ofere și el măcar un pic din același sentiment și altora, în timpul liber e traducător voluntar pentru Ukrainians in Iași.
Planul Ukrainians in Iași e să angajeze vorbitori de ucraineană și rusă și să pună pe picioare un call center, să contacteze medici dispuși să ajute în secțiunea „servicii medicale” și să creeze un ghid despre legile care vizează refugiații ucraineni, updatat constant cu ajutorul unor avocați.
Ce au nevoie? De vorbitori de rusă și ucraineană, donații financiare pentru crearea și susținerea call centerului, dar și echipamente (telefoane, laptopuri, căști) pentru el. Poți contribui aici și îi poți urmări pe Instagram.
„Toată lumea vrea să angajeze ucraineni”
E ce spune Dana Cavaleru, directoarea executivă a HR Management Club, asociația profesioniștilor de resurse umane din țară, care vede multă deschidere, inclusiv oferte de job care includ cazare pentru ucraineni.
Nu e un secret că avem deficit de forță de muncă. Ca să-l acopere, statul a aprobat venirea a 100.000 de muncitori străini în țară în 2022, cel mai mare număr ever. „Piața forței de muncă suferă din ce în ce mai acut de lipsa meseriașilor: electricieni, instalatori, iar apetența tinerei generații pentru astfel de meserii este și ea în scădere”, a spus Cavaleru într-un interviu recent. Pentru că avem nevoie de specialiști, ne uităm la ucraineni și ca la potențiale resurse.
Cavaleru a fost și parte din grupul reunit să dea feedback pe ordonanța de urgență aprobată pe 7 martie, care a flexibilizat procedura de angajare a cetățenilor ucraineni.
Însă mai e de lucru, mi-a spus miercuri. „Trebuie incluși în normele de aplicare și cetățenii de alte naționalități (din India, Turkmenistan, Nigeria) care aveau viză de ședere și drept de muncă în Ucraina și sunt acum afectați de război, și trebuie eliminate taxele pentru obținerea dreptului de ședere temporară în România.”
Vineri, Guvernul a adoptat o hotărâre care face fix asta – le oferă tuturor cetățenilor afectați de războiul din Ucraina, indiferent de naționalitate, protecție temporară și viză de ședere, în baza căreia pot munci fără probleme în România. Concret, se încheie un contract de muncă, se dă o copie la Inspectoratul General pentru Imigrări, care eliberează automat permisul de ședere în scop de muncă și un CNP, iar angajatul scrie o declarație pe proprie răspundere despre experiența în domeniu și lipsa faptelor penale.
279 de refugiați ucraineni au fost angajați cu contracte de muncă și înainte de această nouă flexibilizare a legii însă, pentru că angajatorii români sunt obișnuiți să facă tumbe prin lacunele legislative pentru un win-win situation. (Sigur că au început să apară și situații în care oferta generoasă de pe Facebook nu mai e ce pare la fața locului – salariul nu se mai negociază, contractul nu se mai semnează, etc. – și, din păcate, nu sunt cu nimic diferite de unele experiențe nefericite ale românilor din horeca.)
Momentan însă, mulți ucraineni sunt în tranzit (cam jumătate de milion) și nu e clar câți își doresc să rămână, chiar și temporar, în România. Un semn bun e că încep să apară ore în limba ucraineană pentru copii, care au dreptul să audieze în orice școală românească – la Colegiul Național Mihai Viteazu, 8 învățătoare refugiate din Odesa vor preda de săptămâna viitoare copiilor ucraineni, ceea ce le dă un moment de respiro și mamelor – dar și cursuri online gratuite pentru cei care vor să învețe limba română.
*
Poți ajuta în multe feluri și probabil ai făcut-o deja. Dar îți dau și eu o sugestie, pe testatelea. Cumpără biscuiți de casă făcuți de Anna, o ucraineancă de 37 de ani, refugiată la București cu copiii. Spune-i într-un mesaj direct pe Instagram câte pachețele de 100g vrei să cumperi – tu stabilești prețul – și ea trimite 30% din încasări femeilor și copiilor rămași în Ucraina.
BONUS: Ce să citești din realitatea ante-război
Și dacă tot ce știm despre creier n-o să ne schimbe viața? M-am întrebat asta în timp ce documentam urmările unei scrisori deschise, publicată în toamnă de trei cercetători în psihologie și neuroștiințe. Prin ea, contestau o resursă opțională pentru elevi, numită „Neuroștiința la Clasă” și inițiată de Mind Architect, cel mai ascultat podcast din România. Spuneau că are erori științifice fundamentale, girate de Ministerul Educației.
Pe un internet care ne antagonizează nu doar în discuții despre politică și vaccin, ci și despre filme și Wordle-uri, îți dai seama ce-a urmat. Mulți au sărit în apărarea Mind Architect, care în doi ani a ajuns la 10 milioane de descărcări și l-a transformat pe Paul Olteanu în prima opțiune pentru jurnaliștii care căutau răspunsuri despre cum funcționează creierul nostru. Alții au văzut în demersul podcastului o oglindă pentru pseudo-știință și lucruri făcute pe jumătate.
Eu am văzut o oportunitate ratată de colaborare, așa că am vorbit cu toate părțile implicate ca să înțeleg cu ce rămânem noi, publicul, dintr-o dezbatere despre neuroștiință, comunicare și granițele simplificării. Nu-ți dau spoiler, dar mă bucur dacă îmi dai un reply după să-mi spui tu cu ce-ai rămas.
*
Până data viitoare, respiră, mergi în natură, ia o pauză. Și spune-mi oricând dacă ai întrebări despre cum să muncim sustenabil, mai ales acum.
Felicitari pentru newsletter, este unul din putinele newslettere la care mai sunt abonata si pe care le citesc cu drag. Insa aceasta editie am simtit ca nu e tocmai despre munca si mi se pare ca iese din subiectul pe care si-l propune si se pliaza pe subiectul general. Subiect, si tip de continut, care este deja peste tot foarte prezent. Nici nu am vrut sa citesc dincolo de primul paragraf, am rasfoit cautand macar o bucatica din continut despre vietile noastre in munca, poate despre cum se simt oamenii din Roamnia in contextul de razboi la granita, ce fac si cum gandesc companiile, ce strategii isi fac oamenii, ce inseamna munca dupa pandemie, "reintoarcerea la birou" si razboi etc. Multe subiecte, nu doar pe cel mai popular unde exista deja tone de continut. Din pacate am simtit ca a fost o editie de "umplut" spatiul si nu una care sa faca dreptate scopului lansat de voi pentru acest newsletter si pentru care ma abonasem.